PROIECTII CINEMA MOBIL APOLD

14-16 aprilie 2007

:: In calatoria cu Cinema-ul Mobil prin Transilvania, am ajuns si in Apold, un satuc langa Sighisoara, unde cei care ne-au invitat ne-au dat ca reper catedrala – intr-adevar foarte frumoasa. Dar nu am avut timp sa o vedem mai mult de 5 minute, pentru ca aveam o gramada de treaba de facut: era prima data cand montam cortul cel mare, adus de echipa din Anglia pentru a adaposti proiectiile de film, in serile mai friguroase.
Ne-am montat aparatura in curtea unei case imense – fost camin pentru copii. In ultimii ani, acest spatiu a fost in grija unui grup de tineri voluntari din Germania, care l-au reamenajat si l-au transformat intr-un mic centru cultural, loc de popas pentru calatori “grass-root” si loc de intalnire pentru alti tineri voluntari. Activitatile centrului cultural includ si implicarea copiilor din sat – un sat destul de sarac si cu putine resurse (posibilitati de munca, surse de venit reduse) – in jocuri educative, in organizarea unei gradinite alternative.

:: Prima instalare a cortului a decurs foarte placut, intrerupta din cand in cand de cate o cana de ceai si de cate o vorba cu copiii care incepeau sa se adune. Curand au inceput sa vina si alti tineri, vorbind in limbi straine, implicati in proiecte similare cu cele ale gazdelor noastre. Pe ultimele bancute s-au asezat musafirii care au venit mai tarziu, din Sighisoara.
:: Dar, dupa seria obisnuita de animatii pentru cei mici, am intampinat dificultati tehnice si filmul pe care il anuntasem – “We Feed the World”, un documentar pe teme ecologice si sociale – nu a mai putut fi proiectat. Am ales sa pastram registrul ecologic si social si am proiectat documentarul “Noul El Dorado” – legat de tensiunile din Rosia Montana. Iar filmul promis initial a putut fi vizionat mai tarziu, in interiorul casei, proiectat pe un perete.
:: Aceasta mica incurcatura ne-a invatat cum sa ne organizam echipa in conditiile in care apar neplaceri, cum sa interactionam cu publicul, in momentul in care planurile trebuie reformulate. Dupa aceasta repriza de agitatii, ne-am relaxat impreuna cu copiii. A fost o surpriza placuta sa observam ca au ramas multi copii si tineri din sat, pentru a viziona documentarul – de altfel, destul de trist si foarte serios. Atentia le-a fost rasplatita: dupa film, a urmat o seara de muzica, de toate genurile. Iar toti cei ramasi, au marturisit ca muzica pe care am ascultat-o impreuna le place mult mai mult decat manelele, dar ca nu prea au cum si de unde sa asculte alte genuri – postul de radio local fiind destul de limitat in stiluri…
:: Am remarcat pasiunea si talentul cu care acesti copii si adolescenti au dansat rock’n’roll, funk, muzica balcanica si world music, reggae, muzica hippy a anilor ’70, chiar punk si muzica electronica. Speram ca centrul cultural al voluntarilor sa le ofere ocazia de a-si mai imbogati experientele muzicale si de isi canaliza placerea dansului in stiluri cat mai variate – pana la o viitoare intalnire in Apold.